marți, iulie 13, 2010

Karim Rashid about Design Your Self

Am primit un cadou mesaj de la Daniel ...
Citesc aceasta carte si am dorinta inca de pe acum sa o recitesc ...
Iubesc formatul colorat si cu mesaje clare in care a fost gandita ...
Oamenii au nevoie de putini stimuli ca sa inteleaga ;multele cuvinte fara sa concluzionezi in mesaje clare nu-si au rostul ...
KArim ... ma identific pe ici colo ...mai peste tot.
Puterea de reusita vine de la noi ,iar modul in care privesti viata influenteaza evolutia ta .Poti sa incetezi din evolutie si sa te inhami in nemultumiri daca simti ca linia de orizont dispare si privirea ta coboara mult sub linia orizontului .
Acest om minunat nu face decat sa te invete cum sa te descatusezi de neputinta ...ma bucur ca exista un astfel de om generos care a hotarat sa imparta cunoasterea lui cu restul lumii si spune intr-un reportaj ca oamenii care cred despre munca lor ca e sacra si nu vor sa fie copiati nu au defapt alte idei .
Valoarea ta ca artist nu sta in frica de a nu fi copiat .
Artistul in opinia mea e ca o palnie prin care curge o informatie divina , nu e a lui personala deci nu trebuie sa puna monopol pe inspiratia si munca lui ca finalitate ...
Un artist care tine pentru el tot si nu ajuta omenirea sa evolueza inspre pozitiv se duce pe el insusi spre tacere ,spre o "moarte surda "...
Pentru ca-mi place sa ma exprim prin fotografie as vrea sa fiu putin mai generoasa si sa arat lumii ceea ce vad eu prin lentila, fiindca am avut o oarece reticenta primita de anturajul de fotografi in care mi-am dezvoltat aceasta aptitudine ...
Toata viata invatam cateceva in cele mai neasteptate moduri si trebuie sa ramanem in permanenta receptivi .








sâmbătă, iulie 03, 2010

clipe dulci cu Ana

Astept sa-mi revad ingerasul, stiu despre ea ca acum are codite aurii si obrajii ii inchipui ca doua marute rozalii din care-ti vine sa musti , cu ochii mari albastri ca doua margele , Ana mea de care mi-e dor de parca ar fi a mea ,nu stiu ce dragoste mi-a lipit-o de suflet de astept clipele cu ea ca pe niste cadouri pretioase ... Ana mea pentru ca putin e si a mea nu numai a paritilor ei ...ea e la bunici ,la cei mai frumosi bunici care pot exista, adora sa fie cu ei... si eu am amintiri pretioase cu ei .Sunt oameni care rar ii poti intalni intr-o viata, care se daruiesc cu generozitate .  Atunci cand esti in preajma lor te repun pe un fagas firesc ,te simti echilibrat.Armonia si bogatia lor interioara te fac sa te simti bine.
In curand o voi revedea pe Ana !

vineri, iunie 11, 2010

The Secret Of Kells

Azi am pofta de putina magie si ma intorc la un film care nu are varsta si te face sa plonjezi intr-o lume fermecata ,una la fel ca a noastra doar ca noi am uitat si nu strica sa ne amintim ca magia se afla in interiorul nostru si fiecare din noi dispunem de ea daca vrem.
Detaliile desenate scena cu scena il fac si mai pretios iar mesajul clar sensibilizeaza orice fiinta umana ,muzica si vocile te conduc pe drumul catre copilul din tine acolo unde emotiile raman pure si vibreaza in forta rascolind timpul .
Filmul asta e atata de frumos incat te poti uita de nenumarate ori si de fiecare data sa vezi un detaliu care sa te fascineze



sâmbătă, mai 29, 2010

sâmbătă, 29 mai 2010, ora 19 - Sala Capitol CONCERT DE JAZZ Big Band-uri ale Universităţilor McNeese şi Northern Colorado - SUA Dirijori: RICK CONDIT şi DANA LANDRY Solist: ALEXANDRU BOTA

iata cateva ganduri pe care le-am scris in acea seara ...

...Azi am simtit iar bucuria in vene, mi-am simtit sufletul razand a bucurie .
Mi-a ras sufletul de bucurie cu atata pofta, incat am ras la propriu, mi se intampla rar pentru ca sunt o persoana a contrastelor, ma bucur si ma intristez cu  intensitate; la mine bucuria veritabila coboara cateva straturi in adancimea fiintei mele asa cum si tristetea imi sfasia ,imi desira fiinta, ordinea mea fireasca ...dar azi am ras de bucurie ,am ras cu sufletul si toate aceste momente intense se datoreaza muzicii.
Muzica vindeca mintea, muzica face ordine, alungand ganduri, facand loc senzatiilor, vibratiilor si ritmului.
Muzica sterge rutina din noi si ne face mai umani, mai plini de simtire.
Doua mari Big Banduri la Filarmonica fac sa sune instrumentele de-ti tresare inima de emotie.Ma simt cu adevarat norocoasa sa aud asa ceva si sa vad cum se desfasoara in fata ochilor mei, cu atata forta, spectacolul unor talente veritabile.
Ritmul clocoteste sangele si toata lumea in sala misca,danseaza pe scaune, din cap, din picior sau din palma pe genunchi.
Credeam ca suntem un public needucat inspre Jazz pentru ca eram timizi la inceput si saraci in aplauze.Incet, incet, receptivi, cei din sala intra in acordurile muzicii si se lasa condusi.
Ropote de aplauze nu contenesc sa recunoasca esenta bucuriei redate de sunete.
Orchestra seduce facand din instrument un obiect al acelei placeri ce misca toata fiinta launtrica a oricarui ascultator.
Pe langa atata bucurie ma incearca totusi un regret... in orasul acesta mic, lucrurile se misca prea incet ....cu toate astea, e bine ca ele se misca ...

...cateva din piesele pe care le-am auzit ,restul concertului e pe you tube :
acelasi concert la Targu Mures dar parca inregistrarile sunt ceva mai bune decat cele de la Timisoara.

The Jazz Ensemble (The McNeese State University) part.4



The Jazz Ensemble (The McNeese State University) part.5



McNeese State University Big Band - Live Timisoara



McNeese State University Big Band + Sasha Bota - Live Timisoara



UNC Jazz Lab Band (The University Of Northern Colorado) part.8



UNC Jazz Lab Band (The University Of Northern Colorado) part.3



University Northern Colorado (UNC) Big Band - Live @ Timisoara



University Northern Colorado (UNC) Big Band - Romanian Theme - Live @ Ti...

vineri, mai 28, 2010

Cartea de nisip

 
 
 
Posted by Picasa


Pentru ca am asteptat acest moment am ramas putin dezamagita. Cartea de nisip era locul de care am fost cucerita imediat .Vechea locatie a fost mai mare si mai retrasa ,liniile de tramvai din fata o faceau mai romantica ,libraria te invita cu usile ei uriase intr-un loc magic al cartilor . Sunt cateva locuri placute a cartilor in acest oras dar nici unul nu-ti dadea impresia de respect si intimitate ,poate doar Carturesti dar din lipsa de spatiu nu aveau toate cartile pe care mi le-as fi dorit ...In acest nou sediu se intampla acelasi lucru ,au redus din carti si oricum as fi vrut sa gasesc mai multe din literatura internationala si mai multe carti de specialitate ...
Raionul artelor plastice este prea putin estimat desi exista o facultate de arte in localitate, as fi vrut totusi sa gasesc mai multe carti despre" hobiuri" ...dar se pare ca trebuie sa astept sa ajung iar la Paris ca sa le gasesc ...am cateva carti pe lista ,oare iar o sa le gasesc dupa ce mi le cumpar din afara?..am avut o experienta similara pentru un produs usor de gasit in afara si imposibil de gasit la noi ca dupa ce nu am mai avut nevoie sa-l gasesc la toate colturile si sa fie mult mai ieftin ....oricum revin la povestea noului spatiu al Cartii de nisip care nu ma impresioneaza aproape deloc asta nu inseamna ca nu voi intra cu la fel de mare interes, nu demult asteptam cu nerabdare sa-mi petrec timpul printre carti si stiam ca data trecuta facusem cunostinta cu o carte pe care acum doream sa fie a mea ,pentru ca atunci cand citesti o carte intri intr-o relatie de intimitate atat de fireasca prin tot felul de gesturi incat nu ai cum sa instrainezi un astfel de prieten fara sa suferi ,nu poti citi o carte pe telefon cum mai fac unii ,o carte are parfum ,un miros specific iar paginile si copertile sunt fine la atingere, de cate ori nu mangai o pagina cand o citesti ,de cate ori nu tresari, nu te miri, nu te intristezi si nu zambesti sau chiar razi cu ea in brate, fiind prezenta in fata atator trairi ea dispare ca obiect, devine o prezenta vie, parfumul de cafea sau de ceai capata note diferite facand gestul aproape un ritual...spre final cand devine tot mai greu sa te desparti de ea incetinesti lectura doar ca sa mai stai un timp cu ea la capatuiul patului ...iar cand ai terminat textul ea inca e acolo si mai freamata in mintea ta devenind tot mai greu sa o asezi intre celelalte din biblioteca ...cu timpul deschizi una noua iar cartea pe care ai strans-o la piept e pusa pe raft printre altele la fel de dragi... si sti ca biblioteca ta e un loc plin de amintiri si sentimente pe care-l indragesti de fiecare data cand privirea ori mana-l atinge ...
Iata de ce intalnirea cu cartile e asa de importanta pentru mine ,de ce revin mereu cu un dor ...
Prietena mea din Satu Mare mi-a daruit timp cu micutul ei print ,timp in care am incercat sa-i arat locuri si lucruri pe care le pretuiesc si acest micut omulet ,receptiv a iubit dintre toate aceste lucruri aceasta librarie ,a fost impresionat ca un om mare de cartile pe care le-a cunoscut si asteapta sa revina iar la intalnirea cu ele ...povestind tuturor cat de bine s-a simtit intre carti mai ales ca in orasul lor nu exista astfel de locuri ,nu mai exista nici macar cinematograf ...nu pare a fi un oras prietenos cu povestile din carti si din filme ,cand nu mai visam incepem sa murim ...sa speram ca atunci cand va fi el mare toti copii vor visa frumos iar cartile si filmele vor avea casa lor !

joi, mai 13, 2010

seara de pian si flaut la filarmonica

In foaierul filarmonicii am participat la o placuta seara de muzica ruseasca 100% pian si flaut si o portiune de acompaniament vioara .Era interesant daca erau prezentate piesele avand in vedere numarul mic de ascultatori... Pentru a putea asculta o astfel de muzica ai nevoie de exercitiu si de rabdare dar nu e imposibil mai ales cand mai au loc si mici intamplari nostime ca de pilda la un moment dat pianistul o invita pe domnisoara x sa invarta paginile partiturii doar ca pe langa sunetele calculate ale pianistului si ale flautistului la fiecare pagina intoarsa se auzeau si scartaitul scaunului domnisoarei x care ridica exasperata privirile crispandu-si fruntea in fata inevitabilului si incercand toate metodele ingenioase pentru a evita zgomotele nedorite ale unui scaun vechi ce scartaie de fiecare data cand se ridica (ba ridicari mai bruste ,ba altele mai lente ,ba marginea stanga ,ba cea din dreapta) si de fiecare data cu acelasi rezultat un zgomot ce ne zgaria in urechi cu ritmicitate asidua,pana la urma in una din pauzele dintre piese ,aceasta ceru voie sa schimbe scaunul si totul relua un curs firesc ,interesant e ca ascultatorii sunt personaje destul de originale unii prefera sa poarte ochelari de soare foarte inchisi la culoare ,altii poarta o imbracaminte cu niste culori ce te izbesc direct in retina unii sunt extrem de eleganti iar altii extrem de relaxati in blugii lor cotidieni in definitiv ceea ce ii uneste este muzica ,muzica care nu e nici demodata si nici nu tine cont de stil, ea doar te face sa vibrezi intr-un mod personal indiferent de educatia pe care o ai.

The Well, piano. from Lorenzo Papace on Vimeo.



Ödland, The Caterpillar. from Lorenzo Papace on Vimeo.



Haïku pour l'oligarchie {26-12-08} from Lorenzo Papace on Vimeo.

vineri, mai 07, 2010

suflete nerabdatoare


sunt oameni carora nu apuci sa le spui...sa-i privesti pentru inca o data in ochi,sa-i strangi in brate ...oameni care desi dragi iti raman departe pentru ca nu stiu ce destin hotaraste si apoi se duc catre infinit iar tu gandind ca-i vei revedea astepti momentul cand destinul redevine prieten cu tine ca sa va incruciseze iar drumurile dar el te desparte lasandu-te mut ca si atunci cand pierzi ultimul tren ...au ramas ganduri nespuse ... singurele lucruri care-ti raman sunt amintirile unui om ce emana o bogatie interioara greu de descris ,si zambetul din coltul gurii ,si ochii albastri zburdalnici de atatea ganduri ce abia asteptau sa prinda aripi ...si totusi inloc de tristete sufletul meu zambeste pentru ca a cunoscut un spirit minunat si stralucitor ...
acum tu zbori prieten drag catre alte vise ,catre alte lumi si pregateste vise noi de speranta si de regasiri .

Translate


Discover Thomas Dutronc!